Măsurătorile exacte ale semnelor vitale reprezintă baza evaluării clinice — totuși, factorii fiziologici și de mediu pot introduce erori semnificative. Pregătirea corespunzătoare a pacientului și a mediului este obligatorie pentru obținerea unor date credibile.
Starea fizică a pacienților influențează în mod semnificativ valorile măsurate. Lăsați-i să stea liniștiți timp de aproximativ 5-10 minute înainte de măsurarea tensiunii arteriale sau verificarea pulsului, dacă au fost activi recent. Situațiile stresante contează la fel de mult. Evitați programarea testelor imediat după ce o persoană a primit vești proaste sau a trecut printr-o experiență dureroasă, deoarece anxietatea tinde să crească frecvența cardiacă cu 10-20 de bătăi pe minut și poate ridica valorile tensiunii sistolice. Pacienții ar trebui să evite cafeaua, țigările sau mesele copioase cu cel puțin jumătate de oră înainte, deoarece acestea perturbă măsurătorile cardiovasculare. Contează și momentul zilei. Temperatura corporală și tensiunea arterială cresc și scad în mod natural pe parcursul zilei, conform ceasului intern, astfel că valorile se pot varia mai mult atunci când sunt măsurate aleatoriu, nu în mod constant. Medicii întâlnesc acest lucru tot timpul. De fapt, la aproximativ unul din șapte cazuri în care unei persoane i se spune că are tensiune arterială crescută, diagnosticul se dovedește a fi greșit, pur și simplu din cauza a ceea ce s-a întâmplat imediat înainte de test, conform unui studiu publicat anul trecut în revista Hypertension.
Menținerea unui mediu stabil ajută la evitarea citirilor incorecte. Temperatura ideală a camerei ar trebui să se mențină în jurul a 20 până la 25 de grade Celsius sau 68 până la 77 Fahrenheit. Camerele reci duc la îngustarea vaselor de sânge, ceea ce afectează citirile pulsului oximetrului și ale pulsului periferic. Pe de altă parte, condițiile prea calde cresc temporar citirile temperaturii corporale. Zgomotele puternice bruște sunt, de asemenea, problematice. Cercetările arată că acestea pot crește temporar tensiunea arterială sistolică cu până la 10 mmHg. Importanță are și confidențialitatea. Pacienții care se simt expuși tind să aibă o frecvență cardiacă mai mare în timpul examinării. Poziționarea confortabilă face tot diferența. Susțineți spatele pacientului și păstrați-i picioarele plat pe podea. Așezați monitoarele într-un loc stabil, fără vibrații. Nivelul luminii contează pentru senzorii optici, precum sondele SpO2. Un studiu recent din 2023 publicat în Journal of Clinical Monitoring and Computing a constatat că iluminarea ambientală provoacă aproximativ 12% din citirile incorecte atunci când condițiile nu sunt optime.
Stăpânirea unor tehnici de măsurare constante și a poziționării corecte a pacientului minimizează variabilitatea și sporește fiabilitatea în diferitele medii clinice.
Pentru a verifica pulsul unei persoane, apăsați ușor cu două degete pe încheietura mâinii acesteia, peste zona arterei radiale. Numărați de câte ori bate în aproximativ jumătate de minut până la un minut întreg, mai ales dacă inima pare să bată neregulat. Când evaluați frecvența respiratorie, observați cu atenție mișcările pieptului după verificarea pulsului, astfel încât persoana respectivă să nu-și modifice modul de respirație conștientizând că este supravegheată. Măsurați exact timp de un minut. Asigurați-vă că notați nu doar numărul, ci și dacă respirația este regulată sau neregulată, precum și adâncimea fiecărei respirații. Pentru măsurarea temperaturii bucale, plasați termometrul sub limbă, în acea mică zonă din spatele gurii, și mențineți buzele strânse timp de aproximativ trei până la cinci minute. Dacă utilizați metoda subaxilară, asigurați-vă că termometrul rămâne ferm apăsat pe pielea uscată timp de cinci până la zece minute. Adoptarea unei rutine standard face aceste măsurători mult mai precise. Studii realizate în mai multe spitale au arătat că metodele standardizate reduc erorile cu aproape 40% în comparație cu tehnicile aleatoare, conform unui studiu publicat anul trecut în reviste medicale de specialitate în domeniul asistenței medicale.
Precizia tensiunii arteriale depinde de alegerea și poziția manșetei:
Când vine vorba de măsurarea tensiunii arteriale, alegerea dimensiunii corecte a manșetei este foarte importantă. Studii publicate în Journal of Clinical Hypertension susțin acest lucru, arătând că utilizarea unor manșete de dimensiune incorectă poate distorsiona valorile înregistrate între 23 și poate chiar 42 la sută dintre cazuri. În ceea ce privește măsurările SpO2, asigurați-vă mai întâi că zona este curată. Așezați senzorul pe un deget cald, fără lac de unghii, și mențineți mâna poziționată sub nivelul inimii, dacă este posibil. Verificați întotdeauna forma undei înainte de a începe înregistrarea. Atunci când sunt folosite echipamente de monitorizare corespunzător etalonate, urmarea acestor pași reduce efectiv erorile legate de poziționare cu aproximativ două treimi la pacienții cu nivel scăzut de oxigen. Un studiu recent realizat într-o unitate de terapie intensivă a confirmat acest rezultat prin procesul lor de validare anul trecut.
Note cheie privind implementarea
Atunci când alegeți un monitor de semne vitale de calitate clinică, validarea acurateței și conformitatea cu standardele medicale trebuie să fie prioritare. Verificați dacă dispozitivul a fost certificat de părți terțe, cum ar fi ISO 80601-2-61, pentru funcțiile corecte de monitorizare fiziologică. Calibrarea este esențială pentru menținerea acurateții măsurătorilor în timp. Majoritatea producătorilor recomandă efectuarea acesteia la intervale de aproximativ șase până la doisprezece luni, deși detaliile pot varia. Utilizați standarde de referință urmăribile în timpul acestor verificări. Testele periodice de validare față de repere stabilite ajută la menținerea unei performanțe fiabile pe toată durata de viață a dispozitivului. O rutină bună de întreținere ar trebui în mod cert să includă:
Documentați toate procedurile în jurnalele de întreținere cu marcaje de timp și ID-uri ale tehnicienilor. Această abordare sistematică previne deriva în măsurători precum SpO₂ și tensiunea arterială—factori care afectează direct deciziile de diagnostic și escaladarea tratamentului.
Având metode constante de documentare a informațiilor despre pacient, se asigură acuratețea semnelor vitale, deoarece toată lumea urmează aceleași reguli privind momentul și modul în care sunt înregistrate. Implementarea sistemelor EHR cu șabloane stabilite facilitează obținerea unor măsurători constante în întreaga unitate. Cercetările din studiile privind fluxul de lucru indică faptul că aceste sisteme reduc cu aproximativ o treime erorile de citire a valorilor numerice, conform unor rezultate publicate anul trecut. Stabilirea unor intervale regulate de verificare este importantă și ea. Gândiți-vă la lucruri precum verificarea înainte și după administrarea medicamentelor sau la verificările orare după intervenția chirurgicală. Acest tip de program permite medicilor să observe tendințe reale care se dezvoltă în timp, nu doar instantanee izolate. Iar ori de câte ori ceva pare în afara normalului, cum ar fi o creștere neașteptată a tensiunii arteriale sau o scădere bruscă a nivelului de oxigen, trebuie să existe pași clari pentru verificarea imediată a situației.
Alertele automate ale fișei medicale electronice semnalează abaterile de la parametrii de bază, declanșând escaladarea clinică atunci când valorile depășesc pragurile de variabilitate de 15%. Această abordare sistematică reduce cu 41% cazurile de modificări critice omise, menținând în același timp jurnale de documentare pregătite pentru inspecție. Formarea personalului privind fluxurile de lucru de verificare asigură o răspuns constant la valorile extreme—păstrând validitatea măsurătorilor în cadrul tranzițiilor clinice.
Drepturi de autor © 2025 de către Shenzhen Sonka Medical Technology Co., Limited - Politica de confidențialitate